Istoric

Istoric De PinteDin 1868 numele vilei „Pintemakerslust” amintește generațiilor prezente și viitoare că autodeterminarea ținutului De Pinte și promovarea sa ca si comună independentă se datorează eforturilor însuflețite ale domnului Gustaaf van Hoorebeke, avocatul familiei de Giey pe lângă Curtea de Apel Gent.

Când admirabilul domn a decis să construiască o vilă în comună, fermierii s-au oferit imediat să participe voluntar aducând cărămizi, un gest frumos prin care au dorit să îi recunoască meritele și să își exprime recunoștința.

Strada Florastraat a facut inițial legatura între strada Baron de Giey, Langevelddreef și zona de nord a căii ferate Gent-Kortrijk, și a fost construită la ințiativa fermierilor locali în secolul XIX. Aici, alături de “Pintemakerslust”, au fost construite unele dintre cele mai vechi vile din De Pinte și au fost inființate numeroase companii de horticultură. Vila a fost construită aproape de gara din Florastraat, pe domeniul achiziționat de la bătrâna doamna de Giey. În 1882, dependința aflată în spatele vilei a fost remodelată și transformată în locuință. Gustaaf van Hoorebeke a locuit acolo timp de 5 ani, până în 1883. La data de 15 iunie 1895 avocatul a vândut vila floristului Julien Anthierens.

Julien s-a stabilit în De Pinte, aproape de calea ferată, la numai 21 de ani. S-a născut în Oudenaarde în 1873, în sânul unei familii bogate. A urmat cursurile Școlii Staatstuinbouws din Gent și a învațat secretele comerțului ca ucenic de la Frans Steyaert (Langerbrugge) și Louis Delaruye-Tiellin (Gentbrugge). În 1902 s-a căsătorit cu Florentina Meys, născută în Antwerpen în 1866. Cuplul a avut doi fii, Karel și Paul.

Noul proprietar al vilei nu a modernizat-o doar, ci a și pregătit-o pentru a deveni rezidența primului exportator al florii „Begonia x tuberhybrida”. De asemeni, Anthierens a construit sere pentru flori, al căror număr a crescut de la an la an.În aprilie 1896 a început să folosească primele sere, care se întindeau pe o suprafață de aproximativ 10 ari. A introdus cultivarea begoniei tuberoase în regiune, accesul rapid la calea ferată din apropiere fiindu-i de un real ajutor. În 1903 și-a extins serele și a construit un magazin în apropierea casei. Pe 27 iunie 1903 a cumpărat de la Gustaaf Van Hoorebeke două hectare de pământ, învecinate proprietății sale. În 1909 a vândut o parte din acest teren lui Louis Beghin. În 1904 și-a extins zona de cultivare construind și alte sere pe o parcelă învecinată, dincolo de pârâu. În 1908 a adăugat noi sere pe ambele parcele. Astfel, acestea au ajuns să se întindă pe o suprafață de 3000 de metri pătrați. În aprilie 1912 Anthierens a reamenajat vila, construind turnul de pe aripa stângă și galeria exterioară de pe fațada laterală stângă a clădirii. De asemenea, locuința aflată în spatele vilei a fost integrată acesteia.

“Villa des Hortensias”, acoperită de „Ampelopsis veitchii”, o iederă bogată si foioasă, oferă o priveliște plăcută, reflectând în frunzele sale frumusețea fiecărui anotimp. Deși lianele acoperă o parte din pereții reședinței, aceștia nu sunt umezi și răcoroși. Liniile arhitecturale și proporțiile casei nu dispar în verdeață, ci sunt evidențiate de aceasta. Zidurile goale nu au decât de câștigat din combinația de culori. Cu cât verdele care îi acoperă se intinde mai armonios, cu atât este vila mai frumoasă.

BegoniaTimp de douăzeci de ani munca sa asiduă, facută cu pasiune și talent, i-a adus numeroase roade și împliniri. Mulți dintre cultivatorii contemporani de begonia l-au avut ca profesor și au dobândit alături de el cunoștințele necesare pentru a deveni, la rândul lor, cultivatori de renume. Dintre aceștia, K. Moerman, Tr. Van Speybroek si Alf. Coryn sunt cei mai cunoscuți.

În 1920 a pus capăt activității sale de florar și și-a îndreptat atenția către alte preocupări. Până atunci fusese interesat de cultivarea diverselor plante comerciale precum Azalea, Araucaria, Dracaena, Ficus Elastica, Lausrus Nobilis, diverși palmieri, Hortensia și mai ales Begonia x tuberhybrida. De la început aceste plante au fost exportate în Franta, Germania și Rusia.

Treptat și-a vândut serele și plantele. Tot atunci au fost dezafectate serele din partea stângă a vilei. Cele din partea dreaptă au fost demolate între anii 1925 – 1926. Când s-a închis compania, L. Van Houtte a fost cel care a preluat majoritatea plantelor, în timp ce Georges De Vos i-a preluat clienții și floarea „Begonia x tuberhybrida”.

Julien Anthierens a participat de două ori la evenimentul “Floraliën” din Gent, prima sa participare având loc în 1903 cu floarea “Araucaria excelsa”. În 1913 a participat la 13 competiții unde a câștigat de trei ori locul I, de două ori locul II și o dată locul III.

Activitatea lui s-a extins dincolo de cultivarea acestor minunate plante. Nu doar cultivatorii de begonia îi datorează recunoștința, ci intreaga populație a regiunii.

În 1929 a primit medalia comemorativă “Medaille van de Nationale Heropbouw” pentru serviciile pe care le-a adus horticulturii flamande și franceze.

Nu este un secret pentru nimeni că el s-a străduit mereu să extindă și să acomodeze circulația trenurilor spre De Pinte în așa fel încât – înaintea războiului din 1940 – mulți locuitori să poată reveni acasă la prânz, pentru a ajunge din nou la locul lor de munca din Gent, în timp util, după-amiaza. Nu a pretins niciodată imposibilul. În consecință, cererile sale au primit un răspuns pozitiv și au fost rezolvate în marea lor majoritate de autoritățile responsabile.

Din 1936 domnul Anthierens s-a aflat mereu în prima linie, a ajutat la transformarea comunei De Pinte, a susținut construirea de noi drumuri din beton, a îngrijit drenarea și parcelarea pământului moștenitorilor lui Jules Verhoost (Frans Van Overberg) și a altor proprietari de terenuri. În esență, a inițiat și a pus bazele unui „plan de modernizare” în urma căruia au fost construite vile și au continuat să fie construite mult timp după. Fostul parc din Nazaret a devenit cel mai frumos „parc cu vile” din apropierea orașului Gent, vile situate în vecinătatea câmpurilor de begonia.

În 1868 rezidenții din De Pinte au numit vila „Pintemakerslust”, în onoarea lui Gustaaf van Hoorebeke, admirabilul avocat care le-a susținut independența. Ulterior, vila a devenit reședința lui Anthierens care a înfrumusețat-o și a îngrijit-o cu ochi estetic, aducând un plus de eleganță și delicatețe locului. Ținând la infrumusețarea regiunii datorită inițiativei sale private, tinerii din De Pinte au vrut să continue tradiția și au adăugat cuvântul „frumusețe” la primul nume de reședință, drept mărturie a faptelor, astfel incât vila sa să se numească „Pinterschoonmakerslust” pentru generațiile viitoare.

Nu tot ce a făcut designerul a fost perfect. Însă perfecțiunea nu aparține acestei lumi. Cert este insă că deciziile bune duc la fapte valoroase.

Julien Anthierens a decedat în august 1960, la doi ani după soția sa Florentina. Fiul său Karel a continuat să locuiască în vila părintească până în 1969. În 1964 a devenit primarul comunei De Pinte, dar mandatul său a fost unul scurt, acesta decedând pe neașteptate.

În prezent

Vila poartă patina timpului iar persoanele care au locuit-o și-au lăsat amprenta vieții lor atât în stilul cât și în funcționalitatea acesteia. Astăzi este clasată drept locuință detașată, mare, datând din anul 1868, secolul XIX. Anul construirii sale este inscripționat în porțile albe de fier care înlesnesc accesul pe domeniu sau ieșirea la șosea. Construită din cărămidă, pe două nivele pe partea dreaptă și trei nivele pe partea stângă, unde a fost adăugat turnul cu acoperiș piramidal, clădirea are ferestre arcuite, fără obloane la etaj și este protejată de un acoperiș fronton. Locuința, inițial cunoscută drept reședintă de vară “Pintermakerslust”, a devenit “Villa des Hortensias” ca, mai apoi, să găzduiască restaurantul “Sanderling”.

Flora viewUltimele amenajări au fost făcute în acest scop, adăugându-se o sala de festivități elegantă și modernă în spatele vilei.

Comfortul este asigurat de încălzirea centralizată, scara cu podeste și balustradă de fier, mobilierul clasic și bucătăria complet echipată industrial.

Astăzi, domeniul este un spațiu contemporan și rafinat, înfătișând un decor unic. Grădina frumos amenajată este locul ideal pentru relaxare, în aerul curat și proaspăt, fiind mărginită de un gard viu, întodeauna verde. Încă de la primul pas vizitatorul simte incărcătura istorică a locului pășind printre porțile albe de fier inscripționate cu anul 18-68.

 Flora 18 Flora 68

În zilele noastre vila are din nou un alt nume. Acesta ne duce cu gândul la personalitatea care și-a lăsat amprenta cea mai vizibilă asupra locului, Julien Anthierens. “Kasteel Flora” ne poartă către sensuri care, deși opuse, se completează unele pe altele: delicatețe și rezistență, eleganță și grandoare. Deși impresionant, numele este ușor de reținut, reprezentând atât locația cât și strada pe care se află aceasta. “Kasteel Flora” ne duce cu gândul la superba floare de colț, în jurul căreia s-au țesut numeroase povești și legende care fac parte din folclorul internațional. Floarea simbolizează spiritul aristocratic, rezistă în condiții extreme în munți și este rară.

Simbol al curajului, dragostei, purității și curățeniei, este văzută ca o adevărată comoară, un trofeu suprem. Așa cum locuitorii vilei au creat o istorie aparte a locului, rămasă în amintirea și poveștile localnicilor, cu tradiție de la o generație la alta, tot așa și floarea de colț rămâne prezentă în arta populară, în basmele și legendele vechi de secole lăsate prin viu grai generațiilor viitoare din toată lumea. Numele are atât o încărcătură istorică și religioasă cât și una emoțională.

Dorința noilor locatari este să ajungă la inimile tuturor și să ofere servicii de calitate celor care doresc să-și organizeze evenimentele importante din viața lor în acest spațiu minunat!

Traducere și adaptare Talida Barbe

Surse:

“ Istoria De Pinte” M. Goemanne-De Potter , 1943, p.186

Bogaert C. & Lanclus K. 1991: Inventaris van het cultuurbezit in België, Architectuur, Provincie Oost-Vlaanderen, Arrondissement Gent, Kantons Deinze – Nazareth, Bouwen door de eeuwen heen in Vlaanderen 12N3, Brussel – Turnhout.

kasteel-flora